Maghiranul - Majorana hortensis - este o plantă ierboasă perenă sensibilă la frig cu arome dulci de pin și citrice. Mai este numit magheran.
PRINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI
Maghiranul e bogat în vitamina K, E, fier, calciu, mangan, conține și acizi fenolici, flavone și uleiuri esențiale. Toți acești compuși îi dau maghiranului proprietăți antispasmodice, antifungice, antalgice, antibacteriene, calmante, sedative, hipotensive, vasodilatatoare și.... anafrodiziace, măghiranul are un efect opus substanțelor afrodiziace.
Maghiranul fiind o plantă medicinală este un bun remediu natural pentru a trata balonările, durerile reumatice, gastrita hipoacidă, tulburările apărute la menopauză, insomniile, pentru durerile de cap, afecțiunile renale, stărilor de nervozitate și menstruației dureroase.
PREPARATE SI UTILIZARI
Ceaiul de măghiran consumat zilnic induce o stare de bine, alungă stările de oboseală fizică și psihică, stările anxioase, afecțiuni ale tractului urinar, palpitațiile și bronșita.
Planta folosită sub formă de infuzie calmantă, are efect somnifer, dar e indicată și în crampele stomacale sau în colici.
Gargara cu măghiran combate afecțiunile mucoasei bucale- afte, herpesuri.
Sucul proaspăt, extras din frunze, e folosit contra durerilor de cap persistente.
Uleiul esențial se aplică pe zonele atinse de reumatism, artrită, sau afectate de entorse. Folosit pentru uz extern, uleiul esențial de măghiran, se folosește pentru efectele sale antiinflamatoare și antalgice, se folosește și în cazul bronșitelor, sinuzitelor, palpitațiilor, crampelor musculare și al reumatismelor.
Aromoterapia cu ulei de maghiran alungă oboseala și stresul; uleiul poate fi folosit și pentru inhalație - 5 sau 10 picături, într-un vas cu apă fierbinte, sau câteva picături în lampa odorantă.
Lasa un comentariu