DESCRIERE,GENERALITATI
Sunătoarea este o plantă care înflorește la marginea drumului și în păduri, pe dealuri și câmpii, din luna iulie până în septembrie. În limbaj popular se mai numește și buruiana-de năduf, buruiana-de-pe-răzor, crucea-voinicului, drobișor, floarea-lui-Ioan etc.
Este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, lemnoasă în partea de jos, frunzele, sunt oval-eliptice și conțin numeroase pungi secretoare.
Planta atinge o înălțime de 25-60 cm, florile grupate în umbrele situate în vârful tulpinilor și al ramurilor laterale, sunt de culoare galben aurie, - iar la presare între degete sau prin fierbere lasă un suc roșu - sângeriu.
RECOLTARE, UTILIZARI, RECOMANDARI
Recoltarea se face în lunile iunie-august, în zilele însorite și la orele de amiază. Se usucă în locuri umbrite, deoarece se înroșesc la soare. Planta uscată are miros balsamic și gust aromat, amărui, astringent. La recoltarea prea târzie, este posibilă înroșirea florilor în timpul uscării și pierderea calităților terapeutice.
Planta înflorită se recoltează pentru ceai și bai, iar florile se folosesc pentru prepararea uleiului de sunătoare. Florile culese pe vreme însorită se introduc într-o sticlă până la gât, fără a se presa, peste care se toarnă ulei de măsline (uleiul trebuie sa acopere florile) se lasă la soare câteva săptămâni, până când uleiul capătă o culoare roșie. Se filtrează, se storc și resturile de flori și se păstrează în sticle închise la culoare. În cazul utilizării pentru arsuri, se poate folosi - ulei de in - în locul uleiului de măsline.
Uleiul de sunatoare este cel mai bun ulei ajutând la vindecarea rănilor, el are un efect calmant, este un bun antiinflamator și cicatrizant.
Tratamentele cu sunătoare sunt recomandate în - boli ale sistemului nervos: combate stările de depresie, migrene, dureri de cap, isterie, - în boli renale și genitale, - astm bronșic, bronșite, tuse, răceli, tuberculoză, - hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și circulatorie, varice, - ulcer duodenal, gastrite hiperacide, icter, ciroză, colite cronice, enterocolite, diaree, dizenterie, hepatită, insuficiență hepatică, lipsa poftei de mâncare, hemoroizi, viermi intestinali, - inflamații bucale, ale gâtului, răni deschise, plăgi provocate de tăieturi, eczeme, furuncule, acnee, arsuri, înțepături de insecte.
Pentru prepararea ceaiului se opărește 1 linguriță de plantă cu 1/4 litru apă.
Pentru prepararea tincturii se pun 2 mâini de flori culese la soare se pun într-o sticlă peste care se toarnă 1 litru de alcool de 40 grade; se lasă la macerat 2-3 săptămâni la căldură sau la soare. Se filtrează și se păstrează la rece în sticle bine închise. Se recomanda 10-15 picături, de 3, 4 ori pe zi; într-o cură de 3 săptămâni, are efecte benefice în afecțiuni nervoase, în special în nevroze, nevrite, depresii, astenii, isterie, tulburări de vorbire, insomnie, somn agitat, somnambulism. Datorită efectelor sale astringente, antiinflamatoare și antiseptice acționează în diaree, colita, colită cronică, ulcer gastric, hepatită, hepatită cronică, enterocolita.
10 grame de pulbere de sunătoare uscată în amestec cu 20 grame miere de albine luată dimineața și seara, câte o jumătate de linguriță este benefică în stimularea secrețiilor biliare, în boli de ficat și colite.
Baia generală cu sunătoare, are efecte în relaxarea stărilor depresive, în somon agitat, în afecțiuni nervoase, isterie, cicatrizarea rănilor și arsurilor, dureri reumatismale - o găleată de plante se pune la macerat, în apă rece timp de 12 ore, se încălzește și se strecoară în apa din cadă.
[1].jpg){kind=link}
Lasa un comentariu