Crusinul este un arbust care crește în zone cu umiditate, prin luminișuri, pe malurile râurilor, se mai numește lemn câinesc, patachină și a fost folosit încă din vechime la vopsirea țesăturilor din bumbac și in.
DESCRIERE
Scoarța este lucioasă galben-maronie la interior și brun - cenușie la exterior și prezintă pete mici, reliefate albicioase, frunzele sunt de culoare verde închis, sunt eliptice, ovale, ascuțite la vârf, florile sunt de culoare alb-verzuie, apar în luna mai-iunie și cresc în buchete mici; fructele sunt niște bace roșiatice, care se înnegresc pe măsură ce ajung la maturitate.
PRINCIPII ACTIVE
În scop medicinal, se recoltează scoarța trunchiului și ramurilor tinere. Recoltarea se face în lunile martie-mai, la arbuștii de 2-4 ani. Decojirea, se face în aceeași zi cu recoltarea, se utilizează numai după un an de la recoltare sau dacă sunt supuse unei temperaturi de 100 de grade, timp de o oră.
Coaja de crușin conține, substanțe active, în special săruri minerale, principii amare, flavonoide și mucilagii, cu efect laxativ și detoxifiant.
UTILIZARE
Scoarța mărunțită și ramurile arbustului, se folosesc sub forma de decoct ca: laxativ sau purgativ, în funcție de doză; crește peristaltism intestinal, stimulează contracția vezicii biliare și evacuarea bilei în intestin, coleretic, este laxativ sau purgativ în funcție de doză.
Ceaiul preparat din scoarța de crușin este recomandat și în cazul obezității, datorită proprietăților digestive pe care le are, de asemenea scoarța de crușin are și proprietăți vermifuge, ceaiul fiind eficient în combaterea viermilor intestinali.
Decoct: peste o linguriță de coaja mărunțită, se toarnă 350 ml de apă clocotită, după care se fierbe 15 minute, se bea seara, înainte de culcare. Cantitatea de coaja folosită pentru ceai, este în funcție de starea de constipație.
CONTRAINDICATII
Nu se consumă planta proaspătă deoarece provoacă grețuri și vărsături.
Doze mai mari de ceai, pot provoca diaree și pot afecta rinichiul. De aceea, ceaiul se prepară și se administrează doar la indicațiile unui medic specialist.
Lasa un comentariu