Hribul cenusiu - BOLETUS EDULIS - alte denumiri: hrib, mânătarcă, copita, mitarcă, pitarcă, pitoancă. Crește și se dezvoltă în pădurile de foioase, dar și în pădurile de conifere, preferă regiunile cu temperaturi mai răcoroase, apare primăvara până începe vara, apoi reapare din nou la început de toamna până începe frigul.
DESCRIERE
Este o CIUPERCĂ COMESTIBILĂ apreciată, are o aromă distinctă și un miros plăcut, conține o cantitate mai mare de apă, în comparație cu alte ciuperci comestibile, are o textură cremoasă foarte fină. Este o ciupercă care se consumă atât crudă cât si uscată, fiind foarte apreciata din punct de vedere gastronomic.
Hribi nu conțin zahăr și lipide, dar conțin multe minerale și vitamine, potasiul fiind un mineral care ajută la menținerea presiuni sanguine normale și inhibă tumorile.
Pălăria ciupercii mature, este de culoare maronie - roșcată cu nuanșe de alburiu, la marginea pălăriei, pe măsură ce hriba se maturizează, culoarea pălăriei devine tot mai închisă.
Piciorul este bombat la bază și se subțiază spre pălărie, culoarea este maroniu-deschis, poate ajunge la înălțimea de 20 cm și o grosime de până la 7 cm și este plin in interior .
Lamelele sunt albe atunci când ciuperca este tânără, iar pe măsura ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, pe urmă în maro.
Hriba ajunsă la maturitate deplină poate ajunge și până la un kg, dar cei mai apreciați din punct de vedere gastronomic sunt hribii tineri. Ciupercile mari pot adăposti larve de muște verzi și devin lipicioși, moi și nu mai sunt gustoși.
UTILIZARE
Hriba este considerată o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură, se pot consuma proaspeți, trași în puțin unt, în combinație cu paste, în supe, în tocănițe, cu smântână și frunze de pătrunjel, în aperitive etc.
Lasa un comentariu