Ienibaharul - numit și piper jamaican sau piment, este un condiment obținut din fructul unui arbore tropical tot timpul verde, numit - Pimenta dioica - sau arborele de ienibahar, care crește în America Centrală, originar din Jamaica, care este principalul consumator și exportator, fructele se recoltează verzi - înainte de a ajunge la maturitate -, sunt de mărimea unui bob de piper mare, au gustul iute și aromat, ceva între și nucșoară, scorțișoară, ghimbir, cuișoare.
Oregano - ORIGANUM VULGARE -, denumiri populare - șovârf, sovârv, arigan , sovârf roșu, busuioc - de - pădure, maghiran sălbatic, busuiocul feciorilor, pălăria cucului, poala - Sfintei - Marii, familia Lamiaceae, familia mentei, din care face parte oregano sau sovârf - cum este cel mai cunoscut -, cuprinde în jur de 30 de varietăți, oreganum vulgare, cuprinde 6 subspecii, dintre care sovârful este cea mai populară și cea mai răspândită.
La noi șovârful este o plantă răspândită în Carpați, crește prin tufișuri, pe lângă păduri, prin locuri pietroase, prin fânețe, în livezi, este o plantă cunoscută încă de pe vremea dacilor, care o foloseau și ca plantă vindecătoare, și pentru vopsit.
Uleiul esențial de Oregano, este un ulei natural versatil, se obține din florile și frunzele de Oregano, printr-un proces de distilare, este un ulei, cu proprietăți antibacteriene, analgezice, antiinflamatorii și antifungice care luptă împotriva infecțiilor și bacteriilor periculoase, ajută sistemul imunitar să contracareze acțiunea virușilor, ciupercilor, paraziților, fiind apreciat ca printre cele mai puternice antibiotice naturale.
Chimenul - CARUM CARVI -, denumiri populare - chimion, chimin, chiman, secareă -, este o plantă bianuală, face parte din familia Apiaceae, este originar din Asia occidentală, fiind printre putinele plante condiment, care cresc spontan, mai ales în zonele de deal și de câmpie.
Astăzi, chimenul este și o plantă de cultură, este cultivat în toata Europa, pentru calitățile sale de aromatizat și condiment, cunoscut și folosit din timpuri străvechi în bucătărie, chimenul este considerat și o plantă medicinală, fructele sale fiind apreciate ca și adevărate medicamente.
Tarhonul - ARTHEMISIA DRACUNCULUS - denumiri populare: tarcon, taracon, dracon, tarahana, matricea, face parte din familia Compositae, adică din familia florii-soarelui este originară din Mongolia și Siberia de unde, s-a răspândit în toata Europa și Asia, ca plantă de cultură.
La noi, este răspândită în toata țara, se cultiva pe suprafețe relativ restrânse, cu precădere în sud-vestul și nord-vestul țării, dar este cultivată în foarte multe grădini alături de alte plante aromatice folosite ca și condiment în bucătărie - mărarul, cimbrul, leușteanul, cimbrișorul -.
Măceșul - Rosa Canina -, este un arbust din familia Rosaceae, este originar din Europa, din nord-vestul Africii, vestul Asiei, astăzi este răspândit pe toate continentele, acolo unde clima este cald-temperată, iar in unele regiuni din Noua-Zeelanda și America de Nord este apreciat ca și o varietate invazivă.
La noi crește spontan fiind răspândit în toate zonele țării, este o plantă nepretențioasă care se adaptează foarte ușor și repede la toate tipurile de sol, nisipos, calcaros, mărăcinos, este extraordinar de rezistent la secetă și la îngheț, în tradiția populară în funcție de zona unde creste, se mai numește - cacadar, cacadir, rug, răsură, ruja, trandafir - sălbatic, trandafir - câinesc.
Păducelul - CRATAEGUS MONOGYNA -, denumire populară - mărăcine, gherghinar, malai moale, mărăcine alb, mălaiul cucului, este un arbust cu calități remarcabile în tratarea afecțiunilor cardiace, fiind denumit PLANTA INIMII. .
Păducelul este un arbust rămuros care poate ajunge la 3-4 metri înălțime, unele specii au aspectul unui arbore, care pot ajunge la opt metri înălțime, face parte din familia Rosaceae care cuprinde în jur de 250 de specii, care sunt răspândite pe întregul mapamond, majoritatea cu proprietăți terapeutice.
Ungurașul - MARRUBIUM VULGARE -, denumiri populare baltatură, gutuița, cătușnica, smucita, unsuroasă, face parte din familia Lamiaceae, este o planta erbacee, erectă, crește înaltă între 25 cm și 45 cm, dar poate atinge și la 80 cm, crește spontan, pe marginea drumurilor, pe lângă garduri și ziduri, prin locuri virane.
Tulpina este goală în interior, are 4 muchii, puțin ramificată și acoperită cu peri lungi, care îi dau o tentă alb - cenușie.
Talpa gâștei - LEONURUS CARDIACA -, numele științific face referire la efectele deosebit de benefice ale acestei plante pentru vindecarea afecțiunilor cardiace, denumiri populare - creasta cocoșului, somnișor, iarba de dat, laba-lupului, iarbă flocoasa, este o plantă medicinală, crește în zona de deal și câmpie, în poieni, la marginea pădurilor, pe marginea drumurilor, a căilor ferate, în locuri necultivate, este una dintre cele mai folosite plante în medicina tradițională românească.
Varza se cultivă de mii de ani, este o plantă erbacee, legumicolă, bienală, cu valoare terapeutică foarte ridicată, se recoltează când căpățâna de varză este formată și bine îndesată, se cunosc peste patru sute de specii de varză, care se deosebesc prin culoare - alba, roșie -, aspect - varza creață, varza de Bruxelles -, toate aceste varietăți sunt valoroase din punct de vedere terapeutic - au calități nutritive, digestive, tonice, energizante, remineralizante, vitaminizante, datorită bogăției de substanțe nutritive.
Mugurii de plop negru, ascuțiți la vârf, lucioși, au o nuanță de brun - gălbui, sunt vâscoși, lipicioși și au interiorul rășinos, miros plăcut, aromat, caracteristic, cu gust amărui, sunt folosiți în vindecarea bolilor, încă din Antichitate, astăzi acțiunea lor medicinală este confirmată.
Merișoarele, sunt fructele unui arbust pitic care creste printre mușchi în zonele montane, mai ales lângă pădurile de rășinoase, sunt mici, sferice la început sunt albe-verzui, apoi pe măsura ce se maturizează își schimbă culoarea în rozaliu iar coapte au nuanță de roșu, roșu - închis, gustul este acrișor - amărui, foarte plăcut.
Merișorul, acest arbust pitic, capabil să reziste la temperaturi extrem de scăzute, este dotat cu un sistem de apărare apt să facă față la aproape orice boală produsa de viruși, bacterii sau fungi.
Primăvara, este anotimpul în care renaște la viață toată natura, organismul nostru, după o iarnă încărcată de sărbători, are nevoie de o cură de vitamine și minerale - Urzica, Leurda, Ștevia - ne sunt de mare ajutor, pentru o cură de vitaminizare, mineralizare și în același timp de detoxifiere a organismului.
Denumirea de busuioc provine din limba greacă, - basileus - adică rege, se spune că această plantă a crescut pe locul unde împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce, există speculații care spun că busuiocul a fost folosit în unguente sau medicamente regale, busuiocul este și astăzi considerat regele mirodeniilor, de mulți cunoscători în arta gastronomică.
Busuiocul - Ocimum Basilicum -, este o plantă ierboasă, anuală, care își are originile în India, unde este considerat o plantă sacră, cunoscută și folosită de mii de ani, busuiocul se bucură de o largă răspândire și de o mare apreciere în toată lumea.
Tescovina, denumirea populara - boască sau boștina este amestecul de coji, pulpă și sâmburi, care rezultă în urma procesării strugurilor cu boabe închise la culoare,- roșii sau negrii -, în vederea extragerii mustului, care prin fermentare se transforma în vin.
Denumirea de tescovina provine de la tradiționalul teasc - presa manuală folosită în gospodăriile țărănești, pentru a face mustul, care și astăzi, încă se mai folosește -, este un concentrat bogat în substanțe tămăduitoare - cel mai important este - resveratrolul -, considerat cel mai puternic antioxidant natural, care se găsește în toate fructele închise la culoare, tescovina conține o cantitate mai mare de resveratrol decât vinul roșu.
CECSY © Copyright since 2012 . All rights reserved.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.