Mugurii de plop negru, ascuțiți la vârf, lucioși, au o nuanță de brun - gălbui, sunt vâscoși, lipicioși și au interiorul rășinos, miros plăcut, aromat, caracteristic, cu gust amărui, sunt folosiți în vindecarea bolilor, încă din Antichitate, astăzi acțiunea lor medicinală este confirmată.
Merișoarele, sunt fructele unui arbust pitic care creste printre mușchi în zonele montane, mai ales lângă pădurile de rășinoase, sunt mici, sferice la început sunt albe-verzui, apoi pe măsura ce se maturizează își schimbă culoarea în rozaliu iar coapte au nuanță de roșu, roșu - închis, gustul este acrișor - amărui, foarte plăcut.
Merișorul, acest arbust pitic, capabil să reziste la temperaturi extrem de scăzute, este dotat cu un sistem de apărare apt să facă față la aproape orice boală produsa de viruși, bacterii sau fungi.
Primăvara, este anotimpul în care renaște la viață toată natura, organismul nostru, după o iarnă încărcată de sărbători, are nevoie de o cură de vitamine și minerale - Urzica, Leurda, Ștevia - ne sunt de mare ajutor, pentru o cură de vitaminizare, mineralizare și în același timp de detoxifiere a organismului.
Denumirea de busuioc provine din limba greacă, - basileus - adică rege, se spune că această plantă a crescut pe locul unde împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce, există speculații care spun că busuiocul a fost folosit în unguente sau medicamente regale, busuiocul este și astăzi considerat regele mirodeniilor, de mulți cunoscători în arta gastronomică.
Busuiocul - Ocimum Basilicum -, este o plantă ierboasă, anuală, care își are originile în India, unde este considerat o plantă sacră, cunoscută și folosită de mii de ani, busuiocul se bucură de o largă răspândire și de o mare apreciere în toată lumea.
Ceaiul alb, se obține din frunzele arbustului Camellia sinensis, planta din care provine și ceaiul verde, ceaiul negru și ceaiul oolong, diferența dintre aceste ceaiuri, este modul de procesare.
Camellia sinensis, este un arbust originar din sud-estul Asiei, este înrudit cu cameliile plante ornamentale, mult mai populare, verzi tot anul, folosite în aranjamente ornamentale, iar sinensis, în limba latină înseamnă chinez.
Roinița - MELISSA OFFICINALIS -, denumiri populare - buruiana - stupului, alamaița, busuiocul stupului, iarba albinelor, roiște, melisa, este o plantă perenă, meliferă, aromatică, cu calități curative, face parte din familia Lamiaceae, - familia mentei -, crește spontan în sud-vestul țării, o întâlnim la marginea pădurilor, în luminișuri, dar roinița creste și în grădini, este cultivată ca plantă ornamentală, plantă medicinală și meliferă, înmulțirea se face prin semințe sau prin separarea tufelor. Este o plantă meliferă, cu inflorescență vizitată de insecte, în special de albine care sunt atrase de mirosul pronunțat al florilor, este folosită de apicultori - freacă pereții stupului - atunci când capturează un roi.
Ceaiul Verde - se obține printr-un proces natural de nefermentare a frunzelor de Camelia Sinensis, o plantă cultivată de secole în India și China, din care se obțin și alte tipuri de ceaiuri cunoscute - ceaiul negru, ceaiul alb, ceaiul oolong -.
Imediat după recoltare, frunzele acestei plante, sunt supuse unui tratament cu abur, după care sunt uscate și sfărâmate pentru a stopa procesul de fermentare, de aceea ceaiul verde este denumit și ceai virgin, ceai nefermentat.
Țelina - APIUM GRAVEOLENS -, este o plantă leguminoasă și medicinală, face parte din categoria super legumelor, fiind utilizată în diferite moduri, pentru aroma pe care o dă preparatelor culinare, dar și pentru calitățile sale medicinale, este folosită încă din antichitate, fiind o legumă foarte populară în zona Marii negre și a Marii Mediterane, mai ales Grecia.
Țelina are un rizom gros, rotund și mare cu ușoare denivelări, cu numeroase fire de rădăcini mai subțiri și mai groase, frunzele sunt mari, verde - închis, penate, coada este foarte lungă, florile de țelină au culoarea albă.
Beneficiile nutriționale și medicale maxime se obțin dacă leguma este consumată împreună cu coaja.
Ghințura de primăvară - GENTIANA VERNA -, este una dintre cele mai răspândite plante din genul Gențiana, crește în zonele subalpine pe pajiști însorite din centrul și în sud-estul Europei, crește la altitudini mari pe soluri calcaroase, pietroase. Ghințura de primăvara aparține familiei Gentianaceae, care include în jur de 1.200 de specii de plante, clasificate în 80 de genuri.
Ghințura galbenă - GENTIANA LUTEA -, denumiri populare - ghimbire de munte, abramească, cahincea, dantură, fierea pământului, iantura, strigoaie, ochincea, tintaura, lumânărica pământului etc.
Este o plantă medicinală cu proprietăți tămăduitoare, răspândită în munții Carpați, crește spontan, la altitudini înalte însorite, pe grohotișuri, pe coastele ierboase, la marginea pădurilor însorite, recoltarea prea mare a plantei, datorită calităților terapeutice excepționale, și în scopuri comerciale, a făcut ca planta să fie tot mai rară, pe cale de dispariție, de aceea este ocrotită de lege, fiind considerata monument al naturii, recoltarea ei din flora spontana fiind interzisă.
Săpunarița - SAPONARIA OFFICINALIS -, denumire populară săpunul calului, odogaci, ciulin roșu, asudul calului, săpunul popii, floare de săpun, floarea călugărului, flori albe, este o plantă medicinală, perenă, înaltă de 30-70 cm, poate atinge și 1 metru, crește spontan în soluri nisipoase, însorite, de la șes sau deal - o întâlnim pe marginea drumurilor, a râurilor, pe lângă garduri și ziduri, etc., la noi în zonele de șes ale țării săpunarița crește și cultivată, face parte din familia Carphyllaceae.
Șofrănel, Șofranul Indian - CARTHAMUS TINCTORIUS -, denumire populara șofrănel, care se cultivă pe scară largă în China, India, SUA, Mexic, Australia, este o variantă mai rentabilă și mai ieftină a ȘOFRANULUI, dar cu calități asemănătoare cu acesta.
Șofranul este o plantă erbacee, perenă, care crește din bulbi numiți cormus, originară din Europa și Asia, cu florile ca niște cupe, cu petale rotunde sau ascuțite nuanțate în - roșu, alb, galben sau bicolore -, înfloresc primăvara, sau toamna.
Coada Vacii - VERBASCUM THAPSUS -, denumiri populare - gavat, buruiana - milcedului, jale, jales - sălbatic, jales - de - câmp, jales -de - pădure, salvie - de - câmpur, salvie-sălbatică.
Este o plantă medicinală care crește spontan în locuri nisipoase - pietroase în zona de câmpie și în zone deluroase, pe lângă drumuri, izlazuri, pajiști, la marginea pădurilor, dar se poate cultiva și în gradină, daca are un sol adecvat.
Albăstrelele - CENTAUREA CYANUS -, denumiri populare - clopoțel, albăstrița, corobatica, floare de grâu, floare - vânată, ghioc, floarea-paiului, tătăișe, iarba-frigurilor, vinetele, vinețica - de - câmp, zglavoc. Este o plantă anuală, erbacee, crește până la 1 metru trăiesc 1-2 ani, le găsim răspândite în zonele de câmpie și de deal, pe marginile drumurilor, în locuri pietroase, pe lângă lanurile de cereale, în special pe lângă cele de porumb. Este apreciată ca o plantă medicinală, care se cultivă și în scop decorativ.
Lumânărica - VERBASCUM PHLOMOIDES -, denumirea populară lumânarea Domnului, ceaiul iernii, coada-lupului, corcobatică, coada-mielului, cucuruz galben, este o plantă medicinală, cunoscută ca vindecătoare pentru durerile de piept și bolile plămânilor.
Este o plantă erbacee, bianuală, tulpina este dreaptă, cilindrică, înaltă până la 2 m, în al doilea an de viață, apar florile, foarte atractive, galben-aurii, înflorirea are loc din luna iunie până în august.
CECSY © Copyright since 2012 . All rights reserved.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice.