DESCRIERE, GENERALITATI
Sumac - RHUS CORIARIA - denumire populară oțetar mirositor, crește sub formă de tufă ajunge până la 3 metri înălțime, și face parte din familia Anacardiaceae, genul Rhus, este originar din America de Nord. Tulpinile sunt cenușii - roșcate, frunzele sunt penate, zimțate, verzi, pufoase pe partea inferioară, toamna prezintă nuanțe de roșu-aprins. Florile sunt galben-verzui, adunate în inflorescențe, produc ciorchine dense de fructe, învelite într-o coajă brun - roșcată, acoperită de perișori.
Fructul este o bacă mică, asemănătoare cu boaba de piper, puțin mai mare, roșu-purpuriu, fructele se usucă și se pisează, formându-se o pudră cu aromă de oțet, gust acrișor, acidulat și astringent plăcut, caracteristic, începe să piște dacă îl ții mai mult pe limbă.
Oțetarul mirositor este răspândit sălbatic în Asia centrală, Asia de vest, Sicilia, genul Rhus cuprinde mai multe specii care cresc în jurul bazinului Mediteranei, dar numai rhus coriaria este folosită ca și condiment.
Denumirea de sumac - denumirea sub care este cunoscut ca și condiment fructul de oțetar mirositor - este de origine semitică, și deriva din summaq - roșu aprins -, denumirea Europeana a primit-o prin intermediul termenului arab sumac.
Fructele se usucă, iar pudra obținută prin zdrobire, se folosește ca și condiment în diverse preparate culinare, sau boabele se macerează în apă fierbinte, se zdrobesc pentru a-și elibera sucul, lichidul care se obține se folosește la fel ca și sucul de lămâie.
Sumacul este o mirodenie, folosită foarte mult în bucătăria arabă și turcească, în preparatele pe bază de orez, se combină cu ceapă proaspăt tăiată, la salatele de crudități, în preparate din carne de vita și pui, sau chiar în kebab. Sumacul este un ingredient de bază folosit și în bucătăriile din Liban și Grecia, îl găsim și în bucătăriile din Spania și Italia – Sicilia -, în India este folosit mai rar, fiind înlocuit de pulberea de mango.
Sumacul se poate folosi în combinații cu alte mirodenii, pentru a asezona preparate din carne - pui, miel -, fructe de mare, în sosuri sau în marinate, dă savoare tocănițelor din carne de curcan, pui, preparate de pește, sau în mâncare de linte, mazăre, conopidă, varză, este minunat în supe, datorită gustului acidulat, poate înlocui lămâia sau oțetul, e poate presăra peste orezul fiert, peste năut, sunt foarte apreciate mâncărurile de ciuperci de pădure asezonate cu sumac.
FACTORI CURATIVI, RPINCIPII ACTIVE, PROPRIETATI
Toate organele vegetale ale sumacului sunt utilizate - se recoltează fructele, rădăcina, frunzele, florile, scoarța -, sunt apreciate pentru calitățile puternic astringente și antidiareice, frunzele sunt bogate în tanin și au proprietăți astringente, hemostatice și diuretice, de asemenea frunzele sunt folosite pentru vopsirea țesăturilor din fibre naturale, în nuanțe de galben, verde, negru.
Sumacul, renumitul condiment turcesc, aduce beneficii importante sănătății, fiind considerat un bun remediu natural:
- are proprietățile antimicrobiene și anti-inflamatoare,
- are un conținut bogat de antioxidanți, și conține o cantitate semnificativă de vitamina C,
- este eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii - gripă, răceli, bronșite -,
- reduce febra,
- previne apariția bolilor canceroase,
- previne bolile cardiovasculare,
- stimulează tranzitul intestinal,
- previne și tratează hiperglicemia,
- combate obezitatea, consumul preparatelor condimentate cu sumac fiind benefice pentru persoanele care luptă cu kilogramele în plus.
Culoarea roșie, îi conferă sumacului și calități estetice - transformă o cremă de brânză, împreună cu câteva frunzulițe de pătrunjel, cu chimion, puțin piper, și sare după gust, într-o adevărată gustare plină de savoare.
Informațiile de pe acest site sunt în scop informațional și educativ, tratamentul cu sumacul se va face numai la recomandarea medicului specialist, care va aprecia dozele și durata de timp pe parcursul căreia se va întinde cura cu sumac.
Lasa un comentariu